În acel atunci
tu ai deschis ochiul ceţii
tăcerea de spaimă şi durere
neputinţa mea de a vedea
De a înţelege
De a crede
sclipirea senină din mâinile tale
din zâmbetul tău
cobora în încolţirea altei ierbi
În acel atunci
nu se mai ţeseau anotimpuri
dimineţi şi apusuri
era doar starea aceea
dintre veghe şi aşteptare
dintre făptură şi nălucă
În acel atunci
ţipăt răguşit pe cerul cernit
înfiorare rece creştea
revolta mea
durerea mea
lacrimă necăzută
să nu-ţi tulbure frământul
În acel atunci
mă strigai cu numele celor plecaţi
răscolitul adâncului
te purta mai aproape de ei decât de mine
eu încercăm să întorc clipa
tu vedeai scânteia luminii
în acel atunci
-->
Comentarii
Mulţumesc pentru lectură şi aprecieri. Satisfacţia cea mai mare este atunci când cineva poposeşte te citeşte.
Cu multă preţuire,
Niciun "acel atunci" nu se întoarce!
Sunt poate cele mai dureroase clipe.. ți se scriu în inimă. Îți ramane pe retină sculptată zbaterea sufletului între două lumi. Versuri de o sensibilitate si o frumusețe aparte. Felicitări!
Frumoase versuri!