Câte lacrimi s-or prelinge
prin cuvintele de seară
iar, din ceruri va mai ninge,
şi în anotimp de vară?
Sau , pe-altare nefinite
de vezi sufletele ninse,
visele-s umbre zdrelite,
falduri reci de stele stinse.
Când va-nchide ochii soarta
spre nehotărârea lunii,
luminând să-ntoarcă roata,
pe nisip, pictând petunii?
Printre ele mii de fluturi
să se-nalţe ‘n zbor haotic,
să atingă-n dulci săruturi
câte un destin afotic.
În zbor lin să-ncingă hora
şi la mijloc curcubeul
să întâmpine-aurora,
dând iubirii apogeul.
În acorduri de iubire
clipa veşniciei zboară,
ca răspuns la mântuire,
preschimbând iarna în vară.
-->
Comentarii