Ca să rămâi în toamna gândurilor mele
mi-ai cântat la chitară câteva cântecele.
Am cântat cu tine: „melc melc codobelc”;
nu mai puteam să râd, ştiind că vei pleca...
Apoi am cântat-o şi pe Albă ca Zăpada,
cu zâmbete şi chicote am cântat
şi căţăluş cu părul creţ,
forţându-l să se legene pe o pânză de paianjen.
Am crescut mare,
tenul meu curat părea de zăpadă
şi părul meu creţ semăna cu un pudel.
Într-un balansoar mă legănam,
c-antr-o pânză de paianjen cu-n căţel...
cu mâna streaşină la ochi
ca o Albă ca Zăpada... te-aşteptam.
-->
Comentarii
Citit cu drag acest poem...felicitări!
Recitit cu aceeasi incantare.