de ce
distanţa dintre trup şi suflet,
nu poate fi ajunsă deşi,
(chiar şi) în odihna picioarelor,
ochii alergau şi
maşina de spălat gânduri,
a refulat aseară,
mi-a împrăştiat dorul
prin toată casa.
Aveam norocul de cu zi,
când ochelari mi-am luat
să văd acum, să-l strâng,
să nu las rămăşite din el
în urmă
sau
(poate)
trebuie să mai aştept o viaţă,
să fim împreună
eu cu mine.
20.02.2014, ora 09’44’’

Comentarii
va multumesc imbratisandu-va, o seara/noapte minunata, Marius
Frumos poem!