Ea îmbracă cămăşi de in răcoroase
şi arde-n seară fosforul luminos,
risipeşte iubire prin ierburi de vânt.
Se minunează prunii acoperiţi de rod greu.
El priveşte ca un zburător astral
până-n adâncul inimii rănite.
Şoapte vor lămuri ospăţul nopţii
şi nu vor lăsa nicio urmă dimineţii.
Ziua se scaldă ca un ou în soare
şi fură năvodul cu peştişorii de aur.
lumina se lasă sedusă de umerii tăi
coboară cu petunii pe piept,
de totul se pierde într-un naufragiu de vise
în apele sfinţite ale tăcerii.
şi arde-n seară fosforul luminos,
risipeşte iubire prin ierburi de vânt.
Se minunează prunii acoperiţi de rod greu.
El priveşte ca un zburător astral
până-n adâncul inimii rănite.
Şoapte vor lămuri ospăţul nopţii
şi nu vor lăsa nicio urmă dimineţii.
Ziua se scaldă ca un ou în soare
şi fură năvodul cu peştişorii de aur.
lumina se lasă sedusă de umerii tăi
coboară cu petunii pe piept,
de totul se pierde într-un naufragiu de vise
în apele sfinţite ale tăcerii.
-->
Comentarii