În arca unui vis, un lampadar...
O lume simplă, fără de hotar...
Un drum spre nicăieri... Non-sens şi teamă...
Se înfioară valul de aramă.
Cad ploi de frunze şi ninsori de stele...
Plutesc - ce vis! - a zâmbetului vele...
Argint coboară-n anii de mătasă...
Tu eşti cu mine... Noi suntem acasă.
Se-mbrăţişează marea cu nisipul...
Nu-i lacrimă, nici taină, nu-i nici timpul.
E vidul - pod al trecerii spre mâine,
Iar sufletul e sfânt altar şi pâine.
Şi s-a oprit în mine, ca acasă,
O zbatere, ca voalul de mreasă...
Tu, mire - cânt şi al luminii far
Mă porţi printre ruine, spre altar.
-->
Comentarii
Şi s-a oprit în mine, ca acasă,
O zbatere, ca voalul de mreasă...
Tu, mire - cânt şi al luminii far
Mă porţi printre ruine, spre altar.
Fermecatoare versuri ,felicitari..!
Versuri foarte frumoase imn de fericire pe strune de suflet!Aprecieri!
Şi s-a oprit în mine, ca acasă,
O zbatere, ca voalul de mreasă...
Tu, mire - cânt şi al luminii far
Mă porţi printre ruine, spre altar.
Foarte frumoase versuri, prietenă dragă!!
Lecturat cu plăcere.
Minunate versuri!