Nicicând nu aţi plecat de tot
aţi aşteptat cu aripile frânte
sub pleopa pământului
cu umbra transparentă
a visului de cer muşcat de timp
în aula sufletului pârguit de dor
renasc vieţile voastre
trăite şi netrăite
încerc să trec dincolo de cortină
la masa tăcerii am şi eu un loc
moartea surâde
în colţii timpului
pântecul ei de sclavă
naşte augusta viaţă
cu fiecare trecere
o altă faţadă a luminii
când cerul se desprinde din lut
gândurile gândite şi negândite
se ascund în oasele pământului
în zbaterea pruncului nenăscut
parte a aceluiaşi întreg
totul şi nimic
-->
Comentarii
Frumoase versuri!
Profunda poezie ! Felicitari , Agafia !