În buza orei „0”
Dezlânăm bezna din camera de dormit
Îmbrăcați în necostume,
În buza orei „0”.
Ne regăsim pipăindu-ne
Prin cotloanele de cameră
Și ne prăbușim pe dormeo.
Eru limbile în buza orei „0”.
Minune cum numa-n vise
Se mai poate întâmpla.
Coapsele erau încinse;
Suspina iubita .mea.
Fiind de-o vreme părăsită,
Tremura carne ape ea
Nu zic c-ar fi necăjită;
Dar își pierduse răbdarea.
De-mbrățișeri dese și calde
Nădușim din plin sub țol,
Peste care brmă cade
Din aburii de alcool.
Dintr-o dragoste fierbinte
Și dintr-un abis de dor
S-a născut un prunc cuminte
Și frumos ca un bujor.
E dorința cea mai mare
De vreo patruzeci de ani.
Răbdători și cu tact mare
Ne-am împăcat ca dușmani.
Cugetări care cuvântă
Omului, până ce moare,
Că din ființa lui flămândă
Plânge după ce nu are.
Nelu I. Părăianu 01 mai 2020
-->
Comentarii
MULȚUMESC ! SĂRUT MÂNUȘIȚELE !
Frumoase versuri!
Admirație și prețuire!