Dacă aș fi în brațele tale
îmbrăţişându-te,
mâinile mele te-ar deranja?
Atunci le-aş lega pe trupul tău.
Clipind, atingerea genelor ţi-ar fi rea?
Atunci le-aş opri
ţinând ochii deschişi
să te pot vedea.
Nu-mi sincronizez bine respirația?
Atunci m-aș lăsa prins de-a ta:
mai aproape, mai departe,
mai repede, mai...
Mă bucur că nu ştii ce fac
gândurile mele cu tine chiar acum:
prostioare drăguţe, legată la ochi
şi forţându-te să mă simţi,
lovindu-te cu săruturi de fulgi încălziţi
într-o carte de colorat mai veche,
unde-au fost sistate toate anotimpurile...
dar a rămas valabil şi subvenţionat:
sezonul de vânătoare.
-->
Comentarii
Mulţumesc Lenuş. Scuze pentru răspuns târziu.
Un poem sensibil...Felicitări!
Mulţumesc Lucreţia şi Aurora că aţi stat puţin cu mine. Îmbrăţişare!
Frumose imagini artistice