Mi-e dor de zilele apuse,
când ne plimbam sub flori de tei,
şi îmi şopteai vorbe frumoase.
Revino astăzi dintre zei!
Te-aştept în noapte la fereastră,
din ceruri să cobori acas’,
muşcate am din nou în glastră,
ce-s înflorite pe pervaz.
Mi-e dor de nopţile cu Lună,
când tu uşor mă sărutai,
şi mă luai gingaş de mână,
şi-n braţe tandru mă strângeai.
Aş vrea din nou să fim alături,
şi să mă sprijini când mi-e greu,
din cale griji să îmi înlături,
şi linişte să-mi dai mereu.
În dor, privesc la bolt-albastră,
a primăverilor de Mai,
şi de e sărbătoare-n casă,
cu mine-aş vrea din nou să stai.
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Numărul zero
Numărul zero este un număr cu soț sau este un număr fără soț?
Citeste mai mult…
Vizualizări: 13
-->
Comentarii
Te pup Lenuş.
Această dimineaţă să-ţi umple sufletul de fericire!
Mulţumesc Eugenia. Felicitări!
"... mă aşez pe umbra ta
şi sărut urma
paşilor tăi
marea îmi mângâie parul... "
Mi-a plăcut mult.
Felicitări!
Sunt un vulcan
într-o adiere
valuri mă lovesc
la ţărm de mare
mâinile-mi desfac
în braţe de ramuri
vibrând în şoapte
nerostite
un clocot de lavă
îmi trece prin vene
adun parfumul tău
din nectarul florilor
presărat din valuri de foc
mă aşez pe umbra ta
şi sărut urma
paşilor tăi
marea îmi mângâie parul
şi lacrima îmi
cicatrizează dorul.