în dor de tine
pădurea cu pianele profunde,
izvoarele cu apa vie-n unde,
cerul cu- albastre crinoline,
toate mi se răsfrâng în dor de tine,
cu nuferii de vise în ciorchine,
ce-mi cresc petalele în dor de tine,
în paradisul meu pierdut,
te cat, iubito, ca –n trecut,
printre legende ce lutesc ulcioare,
prin apa limpede de la izvoare,
prin cețurile-albastre și prin mit,
prin crucile lui crist cel răstignit,
printre amurgul presărat cu aur,
prin insule exotice cu plaur,
prin zările albastre sublunare
și pe aleile cu felinare.
mă-ntreb mereu în ce grădină
tu te-ai ascuns ca o străină
și nu răspunzi la propria mea rugă,
pierzându-ți chipul într-o lașă fugă,
în noaptea asta care ninge
petalele de trandafiri,
iubirea noastră va învinge
și va trăi în noi iubiri…
luni, 10 iunie 2013
-->
Comentarii
Toată admiraţia pentru acest poem!