călători
pe inițiatice drumuri…
hârșâitul vibraţiei pizmei
deschide-n inimile rapace
palmele galbene
de ruscuțe.
martorii desculți
ai tăcerilor
surzi îs la chemarea adâncului;
prin sandalele lor,
prinse de crengi,
filtrată-i lumina.
așteptând
zile mai bune,
ciugulim ce găsim.
bețivul din șanț,
încă
doarme…
un alt crușeveanu-
piesă pierdută
dintr-un puzzle,
însoțit de-un bucătar,
prin vârtejul de frunze,
cu gândul hoinar...
duse de vânt încrâncenările…
se pierd în nimic
vânzătorii de suflete;
între turionii
roții-de-apă,
libelula se zbate.
sfârșit de octombrie,
numai dovlecii
mai zâmbesc
prin vitrine.
floarea miresii- brodată pe voaluri
desparte morţii de vii.
în fugă,
ignorăm splendoarea bogățiilor
ce ne-mpresoară;
la umbra
seninătății unui gând,
amintirea unei îmbrățișări.
aproape de capătul străzii,
lumini
se scufundă-n
melodioase romanțe...
și trenul spre fericire
întârzie.

Comentarii
Aurelia, multumesc frumos pentru amabilitate, lectura.
Tuturor, o zi placuta cu realizari!