în genunchi în faţa iubirii

[teodor dume]

cândva eram foarte fericit
făceam dragoste sub duş
în parcuri şi gări
ţin minte
ultimul vagon în care
omorâsem uitarea
am tăiat-o în felii spunând
te iubesc nu te iubesc te iubesc
nu te iubesc
te iubesc
am închis fereastra
am tras perdeaua şi
mi-am proptit buzele de
pieptul tău dezvelit ca o nucă toamna
coborâsem unul în celălalt
ca doi amanţi
doar gândul
târât peste orgasm
îmi încetinea privirea
nu exista nimic dincolo de noi
ci doar un timp ce
ne asculta povestea
într-un oraş fără bariere

sunt sigur acum că Dumnezeu
a asistat la păcatul săvârşit
ca o împăcare
mă plimb şi las păsările 
să ciugulească din mine până la răni

cu fiecare atingere voi fi
tot mai aproape de tine

[teodor dume]

mulţumesc maria bratu,

ilustraţia întăreşte mesajul

cu sinceritate,

[maria]

ma iubeste, nu ma  iubeste, ma iubeste, nu...da...

[teodor dume]

lenuşp,

un oapete care mă onorează.

multă stimă

[Lenuş Lungu]

Frumos poem

[teodor dume]

florin petrache,

mulţumiri

multă stimă,

[Florin Alex Petrache]

"ţin minte
ultimul vagon în care
omorâsem uitarea
am tăiat-o în felii spunând
te iubesc nu te iubesc te iubesc
nu te iubesc
te iubesc"

Cred ca ultima felie era cu "te iubesc"!

[Pop Dorina]

Oare am postat-o unde trebuie?

 

[Ioan Muntean]

Mutaţi-o sub postarea cu regulamentul!

[Pop Dorina]

Vă mulțumesc.

[Nitu Constantin]

Sănătate!

[Ioan Muntean]