În jocul de-a viața

De am trăit în zi, de am trăit în noapte,
Am simțit căldura și-n viforul de șoapte.
Te-am strigat în gând şi cu alint de dor,
Ca pasărea-ngheţată ce-și curmă al ei zbor....

Te-am purtat în suflet ca sfântul talisman,
Am căutat cărarea s-ajung doar la liman.
Am scrijelit în piatră, poeme de durere,
Am prefăcut târziul într-un ocean de vrere.

Am spart cerul în cioburi să lumineze calea
Şi te-am purtat mereu pe aripe de vânt,
N-am obosit urcând sau rătăcind prin valea
Ce, aş fi vrut s-ajungă la tine sub pământ.

Am înfruntat furtuni în orice anotimp,
Am căutat apusul ce s-a ‘necat în mare.
M-am oprit sleit pe margine de timp,
Simbrie, dând mereu prin lacrima ce doare.

În negura de gânduri am presărat speranța
Că, celor ce visează li s-or aprinde sori,
Prin suferință dură am micșora distanta
Între întunecare şi răsărit de zori.

În jocul, ce e viața, bizarul vis rebel,
Am scris poeme lungi cu flacăra iubirii,
Cu rime-ntortocheate, cuvinte fel de fel,
Zidind din lacrimi reci, altarul mântuirii.
1979327109?profile=RESIZE_480x480

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • Am scrijelit în piatră, poeme de durere,
    Am prefăcut târziul într-un ocean de vrere.

    Versuri deosebit de frumoase! Felicitari!

  • Un poem profund, sensibil....Felicitări!

Acest răspuns a fost șters.
-->