În jurul focului

Foşnesc vlãstarii, cântă poezia
la umbra unui carpen izolat,
unde ne retrãim copilãria
din când în când, câţiva bãrbaţi din sat.

Suntem puţini dar amintiri sunt multe,
suntem adulţi şi totuşi tot copii;
se pleacã crengile încet, sã ne asculte
poveştile trãite-n zori de zi.

Şi ziua scade şi se face searã
şi frunzele reintrã în extaz;
timpul îşi udã pana-n cãlimarã
şi ne picteazã riduri pe obraz.

Teuzul curge liniştit, ca anii,
pe lângã noi, urmând aceeaşi lege,
iar noi pãrem haiduci de piatrã, stranii
şi doar bãtrânul carpen ne-nţelege.

★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

-->