Merg la Domnul Isus
De mult timp tot încerc
Să îmi iau rămas bun
Că vreau să mă-ntorc
Pe tărâmul străbun.
Astăzi iar am găsit,
Timp şi vorbe de duh
Și cu ele transmit
C-o să plec în văzduh.
Șapte ceruri sau nouă,
O să urc… sus mai sus!
Azi rămas bun vă spun vouă,
Merg la Domnul Iisus!
Răsărit de soare
De te legeni pe-o aripă,
Pe o aripă de vânt,
Chiar nimic nu te mai scapă
Ca să vezi întreg Pământ.
Ca să vezi cum niciodată
N-ai văzut ceva mai sfânt
Cerul pregătit să facă,
Grandiosul legământ !
Legământul ridicat,
Acum e lăsat să şadă
Chiar în vântu-nfuriat
Și întreaga lui paradă.
Azi parada dăltuiește
Pe aripa vântului,
Vântul șuierând vorbește
Spunând vorbe orișicui.
Luna martorul fidel
Luminează pe câmpii,
Soarele râzând nițel
Pregătește oamenii.
Repetabila candoare,
Unduieşte drumul lin
Dintre răsărit de soare
Și întregul cer divin.
Rămas bun
Vorbe nu mai găsesc,
Vreau să plec iar acasă
Dar în grai românesc
Vorba e prea fricoasă.
Azi în caz c-am plecat
Printre stele şi nori
Vreau să știți c-am uitat
Că am fost cea de ieri.
Şi aş vrea ca şi voi
Să uitaţi că am fost
Printre neguri și ploi
Sau c-am dat vieții rost.
Tot încerc să adun
Vorbe, să potrivesc,
Dar îmi iau rămas bun!
Fiindcă încă trăiesc.
Vă las cu bine
Mă duc, acasă vă las cu bine !
Să nu-mi păstrați voi amintirea vie.
Voi, da, voi care m-ați iubit pe mine,
Chiar dacă viața mea am dăruit-o; ție, ție.
Și în genunchi de m-aș întoarce iar acasă,
M-aș satura cu dorul de care astăzi plâng
Că viața este gri, e roz și e frumoasă!
Mă-ntorc la cei ce i-am iubit și-i strig.
Noi ne iubim de dincolo de amănunte,
Să nu lăsăm plecarea mea să cadă peste inimi,
Că dulce-amară e distanța, e lungă și fierbinte!
Tu iubitorule de mine: Petale de uitare, dă-mi.
O rugă-mplinită
Azi dorm iar clipa mea și vreau
Castelul de nisip să se destrame
Mai salt o rugă de-unde stau;
Cer somnu-n piept să se răstoarne.
În visul ăsta cerul e cu noi,
Iubirea se arată-n chip văzut !
Suntem acasă, afară nu sunt ploi,
Nici rouă peste simțuri n-a căzut !
C-a fost cu mine sau c-a fost cu tine,
Nu știu, iubirea are gust de primăvară,
Mirosul ei este menit să vină
Spre noi, nu știu a câta și a câta oară !
Îi mulțumesc acum aici divinității
Că drumul nostru crește-n alt destin!
Suntem izbânda purității !
Acasă în sfârșit: Pot și eu să-mi revin.
-->
Comentarii
Vă mulțumesc frumos!
Excelentă poezie!