În leagănul timpului

În visul nedeslușit

 

Mă culegi din mii de gânduri,

Din nopți albe ca o floare

Și-n poeme printre rânduri

Rămân  raza ta de soare.

 

Ziua mă cuprinzi  în brațe

Și-mi vorbești ca unei zâne

Îmbraci versul în speranțe

Dar cu mine cum rămâne?

 

Că-n căușul palmei tale

Am pus lacrimi altoite

Și-n esența de migdale

Visele se  pierd iubite.

 

Tu prin dulcea mângâiere

Mă întorci în noapte iar

Și-mi stai în apropiere

  Jug al sorții ca un dar.

 

Mai culege-mi înc-o dată

Lacrima de sub salcâm

Unde inima te-mbată

Cu speranța că-ți rămân.

 

Floare albă, floare rară

Într-un cântec infinit

Ce îl  cânți la o chitară

În visul nedeslușit.

★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Ioan Muntean a postat o postare pe blog
Acum 6 ore
Ioan Muntean a postat o postare pe blog
Acum 6 ore
Interviu cu Toamna la o cafea (1) prin Cronopedia
Acum 6 ore
Ioan Muntean a postat o postare pe blog
Acum 7 ore
Mai Mult…
-->