În visul nedeslușit
Mă culegi din mii de gânduri,
Din nopți albe ca o floare
Și-n poeme printre rânduri
Rămân raza ta de soare.
Ziua mă cuprinzi în brațe
Și-mi vorbești ca unei zâne
Îmbraci versul în speranțe
Dar cu mine cum rămâne?
Că-n căușul palmei tale
Am pus lacrimi altoite
Și-n esența de migdale
Visele se pierd iubite.
Tu prin dulcea mângâiere
Mă întorci în noapte iar
Și-mi stai în apropiere
Jug al sorții ca un dar.
Mai culege-mi înc-o dată
Lacrima de sub salcâm
Unde inima te-mbată
Cu speranța că-ți rămân.
Floare albă, floare rară
Într-un cântec infinit
Ce îl cânți la o chitară
În visul nedeslușit.

Comentarii