În leagănul timpului

 

Patima  robirii 

 

 

 

 

Azi stau în patima robirii

Gustând din dulcele-i mister

Și port în gândul rătăcirii

Doar anotimpul meu de ger.

 

Dar te aștept la poarta vieții

Când focul mistuie tăceri,

Iar ramurile dimineții

Cresc prinse-n alte primăveri.

 

Fiindcă iubirea va străbate

 Firele nopților târzii

Și în fereastră ne va bate

  C-un vânt de vise purpurii.

 

Și-apoi flămândă ca de viață

Ne va purta-n vecie orbi

Când vuietul mării de ceață

Va sparge țipătul din corbi.

 

Iar ca o ultimă speranță

Poartă din cer altare noi

Și cânt-a clipelor romanță

Cu dragostea din amândoi.

 

 Acolo va străbate marea

Tăcerilor ce nu se sparg

Și va armoniza chemarea

Iubitului atât de drag.

 

 

 

sursa foto-internet1979352036?profile=original

★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
Ioan Muntean a postat o postare pe blog
Acum 3 ore
Ioan Muntean a postat o postare pe blog
Acum 3 ore
Interviu cu Toamna la o cafea (1) prin Cronopedia
Acum 3 ore
Ioan Muntean a postat o postare pe blog
Acum 4 ore
Mai Mult…
-->