În leagănul timpului

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Noaptea, Delta cap de fluviu,

 

Noaptea, Delta cap de fluviu, găzduieşte un motan,

Într-o scorbură-ntr-un cariu şi un rest vechi de platan.

Miaună sleit de foame, ghemuit în cariu, şest,

Folosind a sale arme, poate va primi un rest.

 

Adâncit în întuneric, plânge-ntr-una din senin,

Dar uitând că e coleric, miorlăie cu glas divin.

Miau cere cu glasul dulce, un lac plin de nuferi,

Să viseze sânziene, noaptea lungă-ntre luceferi.

 

Puturos cum e din fire, m-a privit cu ochii goi,

Ochii trişti duşi în privire,de motan sau de strigoi!

Eu nici azi nu știu pe unde umblă-n lume puturosul,

Dar văd cum în bătătură, Grivei face pe fricosul.

 

 

 

Un arbore

 

 

Un arbore căzut pe drum între răzoare,

În vânt stătea bătut, plângând de-al vieţii dor,

Şi întinsese braţe spre sfintele izvoare,

Strigând în gura mare: salvaţi-mă că mor.

 

Izvor cu apă lină ce treci pe drumul tău,

Izvor cu apă dulce din măduvă de lut,

Întinde braţul bine şi scoate-mă din hău.

Fiorii disperării mi-ngheaţă trupul slut.

 

Izvorul îi cânta pe voci încântătoare,

Sperând să nu ajungă coadă de topor,

Purtându-şi valul dus pe note urcătoare,

Se unduia pe firul vieţii lui netrecător.

 

Privirea însetată spre ceruri a urcat

Şi-a vrut să ia de-acolo albastrul infinit,

Aripi întinse-n zbor în crâng i-a aşezat,

Pe ram îl mângâia iar vântul a fugit.

 

★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

-->