În leagănul timpului

Am cules stele

Poate că sub cerul bogat

am cules stele
și nu a plâns marea 
sau poate am înțeles

că voi înnopta cu ziua 
pe un crâmpei de vise

pe-acest pământ, 
dar cine mai știe

ce se mai poate întâmpla 
dacă vântul mării

îmi mai răspunde

cu valuri înalte și sălciile viselor

mă mai înconjoară cu pletele lor,
însă acum strâng pelinul uscat

și iarba de mare când;

te strig cum striga vântul mării

din adâncuri parcă din durerile facerii,

fiindcă trebuia să fugim în zori

peste ținuturi deșertice

ca să prindem o inimă sălbatică
din firul cu pânze freatice

izvorât pentru; sufletul iubirii noastre...

 

 

★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

-->