În leagănul timpului

Tu poezia vieții mele

 

Tu ești minunea ce mă ține-n viață,

Minunea sufletului meu și-atât,

Din inimă-mi ridici marea de ceață

Și mă întreb din mine ce-ai făcut!

 

Eu sunt minunea ce te-aduce-n lume,

Speranța sufletului tău și-atât,

Dar veșnica idilă ne răpune

Și mă întreb, cât va mai ține, cât?

 

Cu tine iert o lume păcătoasă

Ce șade în al cheilor blestem

Și mă îmbrac în sfera luminoasă

Când ziua somnul nopților îl chem.

 

Mi-e inima prea plină de tăcere

Și de cuvinte într-un piept nebun

Când visul mi se umple cu durere

Că versul tău e numai fum și scrum.

 

E scrumul lumii ăsteia absurde

Ce-și caută în lume clipa sa,

Dar în izvorul clipelor stau surde

Puterile de-a mi te repera.

 

Tu poezia vieții mele spune-mi,

Cât timp vom sta în veșnice nădejdi,

Și în pridvorul sufletului lasă-mi

Un vers ca să mă apăr de primejdii.

 

 

★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

-->