În leagănul timpului

Prin trecerea lumii

 

Prin trecerea lumii - Vise despletite

Am cules puteri despământenite

Și am prins tăcerea de aripa surdă

Să înalț iubirea care-n mine zburdă.

 

Însă părăsite am lăsat speranțe

În oglinzi de sfere puse la distanțe

Și-o nedumerire mă lovește încă

În hăul cu valea morții-scrisă-n stâncă.

 

Risipesc nădejdea și revin acasă

Unde fericirea e o stea frumoasă

Care ține cerul în aprinderi line

De cuvinte albe cu-nțelesuri pline.

 

Nu închin regrete prinse într-o vale

Unde văd cum cântă fete la chimvale

Și întorc privirea spre eternitate

Unde val de inimi în lumină bate.

 

Dar mă las zdrobită de doruri eterne

Când aripi de lacrimi le ridic din perne

Ca să mi te spele în tăcerea slută

Când îngerii blânzi vin de o ascultă.

 

Îți mai spun o dată că trecerea lumii

A înfipt în palmă colțul viu al lunii

Și ne cheamă iarăși între vise moarte

Cu o vorbă blândă desenată-n șoapte.

 

★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Ioan Muntean a postat o postare pe blog
Acum 3 ore
Ioan Muntean a postat o postare pe blog
Acum 3 ore
Interviu cu Toamna la o cafea (1) prin Cronopedia
Acum 3 ore
Ioan Muntean a postat o postare pe blog
Acum 4 ore
Mai Mult…
-->