În leagănul timpului

În leagănul timpului

 

Mă leagănă perechea de umbre crescute la soare

și mă respiră din inimă privirea răsăritului nou

fără să culeg rodul cuvintelor arse de dor,

dar plec să prind marea de mână

și luna din lacrima florilor

că stă îmbătată în sărutarea pământului.

Îmi este sete de Tine.

O! Cât aș bea o lacrimă din cuvintele Tale!

Nicio tăcere nu se stinge în flacăra dorințelor mele.

Îmbracă-mă cu viscoliri de dureri; că nu vreau să ard

în leagănul timpului.

★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

-->