În leagănul timpului

Mi-e dor de mama și de tata

 

Mi-e dor de casa părintească

De mama mea mi-e dor acum

Și de privirea îngerească

Ce o lăsam plecând la drum.

 

Mi-e dor de tatăl casei mele

Cum dor nu mi-a mai fost nicicum

Și de iertarea lui de rele

Când eu din vorbe scotem fum.

 

Mi-e dor să mai fiu iarăși fată

În pragul casei părintești

Să strig o mamă și un tată

Cum nici că tu acum gândești.

 

Mi-e dor să le mai stau în poală

Să-mi depene povestea lor

Să-mi umplu iar catrința goală

Cu amintiri spre viitor.

 

Mi-e dor de mama și de tata

Și când mi-e dor mă duc acas’

Pe ulicioară, îmi spun gata,

Azi trec pe la iconostas.

 

Merg în biserică, la rugă,

Azi vreau să rog pe Tatăl meu,

În palma Lui ca să mă strângă

Să uit de doru-acesta greu.

  

Sau să-mi deschidă ușa-n care

Ai mei părinți m-așteaptă-acas’

Că dorul  este greu și doare

De când în lume am rămas.

★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

-->