Plouă cu lacrimi de dor
pe-o aripă de soare
cristale albe
se preling pe pleoape
tăcute şi înmiresmate
cerul este mai aproape
stropii sărută pământul
ca un ecou desăvârşit
iubirea pare un curcubeu
în febra de gânduri
absorb cu sete
foşnetul şoaptelor
sub coroana teiului înflorit
respir clipele în lipsa ta,
iubiri pierdute în ploi...
Comentarii
Superb poem...Felicitări!
Cu cea mai mare plăcere! E un poem răscolitor.
Vă mulțumesc mult, mult!
Un minunat poem, Maria... felicitări !
Superb poem! Felicitari!