În munții Codrului din Apuseni
În astă seară viscolu-i în toi -
E iarnă mai ceva ca-n alte ierni
Cum poți să vezi doar pe la noi.
M-ascund în șura-cestei case
Ce mi-a ieșit întâmplător în cale -
Mă-ntind în fânul ce miroase
A dulce-aromă de-animale.
Este o vreme cum rar poți să vezi
Și-un viscol care te doboară -
Purtând suflarea rece ce n-o crezi
Spre locuri care par să moară.
Cincizeci de metri de la casă
Este liziera de pădure care cântă -
Tonalități de sunete-nfiorătoare
Cu lupi ce urlă stând la pândă
Aici e gospodar un om bătran
Ce mă imbrătisează cu-n sărut -
Este Ion un nume tipic de român
Ce-mi povestește de al său trecut
De cățiva zeci de ani ciobanul
N-a coborât în sat unde-i născut -
La cincisprezece km e limanul
Ce-i amintește de-nceput.
Un câine ce-i uriaș cât lumea
Mai bine zis cât un vițel de rasă -
E companionul drag al moșului
Văzand de oi cât și de casă
Are un cap de leu Zorilă
Și-o blană de covor persan -
Pe creștet doar o pată ce-l inspiră
De a munci întregul an
Adoră mult ca să vâneze
Fără a-ntreba de permisiune -
Pe lupi el știe să-i trateze
Făcându-și faimă și bun nume.
În munții Codrului din Apuseni
În astă seară viscolu-i în toi -
E iarnă mai ceva că-n alte ierni
Cum poți să vezi doar pe la noi
Vladimir Nichita / Australia.
24/07/2019
-->
Comentarii
dacă ți-a plăcut... e bine
te-ai gândit sigur la mine -
ca urmare-ți mulțumesc
cu-n salut prietenesc...
Plăticuță !
O poezie ca o povestire interesantă de viață.
Mi-a plăcut foarte mult...
Mulțumesc pentru apreciere, prietenă Daniela !
Mulțumesc pentru apreciere, prietenă Agafia !
Mulțumesc pentru apreciere, Dorina !
Mulțumesc pentru apreciere, prietene Mihai !