O, toate iubirile sunt câte o şansă,
ca inimile femeilor zdrenţuite.
O, toate iubirile sunt întâmplări
chemate de curiozitatea,
în care oamenii se pierd din neputină.
O, nu mai este nici o iubire,
pe care gândul meu să o biruie acum
şi tu iubito mi te-ai închis în tine,
stai singură cu frustrările vechi.
În tristele seri am sentimentele arse
şi toate amintirile în cutele adânci ale frunţii,
sunete ciudate se aud, pare că şopteşte cineva,
din golul îmens al întunericului.
În naufragiata noapte,
s-au aprins toate stelele constelaţiilor.
Iată, acum vor juca ielele dincolo de râu
şi cântul lor nu-l va auzi nimeni.
Iată, curând vor bate clopote de ceaţă
se vor crăpa de zori negrele mistere,
ultimul cântat al cocoşilor
îl vom auzi înaintea răsăritului de soare.
-->
Comentarii
Să sperăm Dan.Mulţumesc pentru citire.
În naufragiata noapte,
s-au aprins toate stelele constelaţiilor.
Iată, acum vor juca ielele dincolo de râu
şi cântul lor nu-l va auzi nimeni.
Frumoase versuri ! Un poem ce are darul de a produce o plăcută emoție celui care-l citește !