În noaptea neagră
În noaptea neagră şi curată
îmi cade greu somnul pe pleoape
şi câteodată mi se-arată
cât este moartea de aproape.
se-arată pajere de lună,
se scaldă noaptea-n adânci ape,
pe cer se-arată câte-o rună
ce mi se stinge pe sub pleoape.
se joacă umbre pe perete,
iau forme din vestite basme
şi fantezia pe-ndelete
mi le transformă în fantasme.
lumina palidă şi moale
şi steaua nopţii cade grea
şi gândurile mele goale
ar vrea s-ajungă pân-la ea.
se nasc în suflet deziluzii,
clipe-aromate din trecut,
se nasc speranţe şi iluzii,
ce le-am dorit atât de mult.
2009
-->
Comentarii
Ioane... nu mai zic nimic! Doar că mi-ai dezrătăcit fiori pentru bucățele de suflet inerte, pierdute... Mersi!