Pleoapele grele
de plumb
coboară
peste perdeaua de fum
a timpului ancorat
în zăpada de vise
stelele
muşcă lumina
din muzica tăcută
a cuvintelor
mocnesc în orbitele
secate de lacrimi
amurgul
ancorat de gratii cereşti
biciuit de vântul fierbinte
zămisleşte făgăduieli uitate
de timpul fără întoarcere
disecate
de ploaia de gânduri
regalul de flăcări
arde gândurile
mistuite de dorinţele
revărsate în oceanul de lumină
peste coroane de ani
în întunericul
şlefuit de umbrele
sorţii.

Comentarii
Frumos Maria!