În ochii tăi citesc regretul
că nu poţi da anii-napoi,
Şi-ai vrea acum să ştii secretul,
cum poţi clădi un drum, în doi.
În ochii tăi citesc căinţa
că n-ai crezut că viaţa-i una,
Iubirii, tu i-ai dat credinţa
cu martor cerul şi cu luna.
În ochii tăi citesc tisteţea
de anii care i-ai pierdut,
Şi tot în ei găsesc febleţea
să poţi avea nou început.
În ochii tăi citesc ecoul
de val, de ploaie şi furtuni,
Tăcerea lor îmi pare soul
din timpi ce fi-vor şi mai buni.
În ochii tăi vibreaza viaţa
şi un tumult curat, divin,
Nu vrei să fii sorţii paiaţa,
te vrei actor pe drumul lin.
În ochii tăi, mai văd culoarea
din răsărituri şi apusuri,
Cu lacrime ce-ascund candoarea
şi bunătatea din răspunsuri.
În ochii tăi arde-ntrebarea,
când toate vor primi răspuns?
Din ce plămadă-i amânarea
din care spaţiu nepătruns?
-->
Comentarii
Superb poemul!
Felicitari sincere!
Minunate versuri,felicitari Maria !
Excepţională, poezia! Dureros de sensibilă.
Semn de lectură şi admiraţie!
Superbe versuri!
Frumos Maria! Te felicit pentru poemul desavarsit, iar daca acum sunt saraca in cuvinte, imi cer scuze, m-a apucat melancolia. Am lacrimat si am recitit cu mare drag si cu sufletul strans. Un sentiment care face in adanc sa forfoteasca lacrima. Reverenta!
"În ochii tăi citesc ecoul
de val, de ploaie şi furtuni,
Tăcerea lor îmi pare soul
din timpi ce fi-vor şi mai buni."