Cine dintre noi uită cum se-nfiripă iubirea
îi rămân doar ochii care înfruntă fantomele nopţii
urme ciudate care-i încearcă simţurile.
Nervii să-l bântuie, să moară de dor.
Cu sunete de maci învăluite întunericul doarme,
stelele îşi ocupă locul destinat
nu m-am desprins de simbolurile clasice
mai târziu o să torn în cerneală iluziile pierdute.
Alţii le beau împreună cu îndoielile prezente.
Am potenţat realitatea cu visul, am căpătat încrederea,
lovitul se ridică iarăşi în picioare
de se lasă învins cel de neînvins, să se mire ceilalţi.
Şi
pune-ţi o carafă cu vin pe care-l beau stareţii
după o rugăciune spusă cu gândul departe.
Cu ochii scăpărători de iubire, femeia
cade peste mine în mici cascade
dând frâu liber iubirii cu apele învolburate.
În râul cu mori se macină vorbele.

Comentarii