Când sunt păcălit
mă simt atins în ceea ce nu se vede,
în rest totu-i normal,
nu lovesc în cei ce sunt altfel.
Nu întrec măsura,
nimic nu mă face să dau din mine
ura ce m-a bântuit cândva.
Ce se integrează-n credinţă
rămâne-n suflet ca un dat,
niciodată n-am să mă dezic.
Iubirea se-nfiripă într-un contur,
un cerc din care nu pot scăpa uşor,
o păstrez numai pentru mine,
e o comoară care se fură
fără să ştiu.
E ca o floare ce se ofileşte
când n-am grije şi vremea-i potrivnică,
o văd cum se pierde
şi n-am ce să-i fac.
Nu aştept să se întâmple,
întreţin flacăra când arde,
scriu poeme lângă foc
ţi le ofer să le cânti.
Nopţile-şi aprind stelele,
sub ele oraşul ne primeşte
cu vechile iubiri.

Comentarii