am venit aici
trântind ușa neființei în nas
fără nici un regret
respirând nevinovat
în plâns, prima clipă.
am urlat puternic
și chiar frumos, la viață
lăcrimând deja
despre sfârșit inevitabil.
m-am agățat de sân
cu gura flămândă
de drum spre sfârșit.
trăiam să trec.
inerția era lege fundamentală
până când ai venit aici
apoi nu mai știu decăt
că respiram zâmbet
urlam despre iubire
gânguream în șoaptă vise
iar zorii erau eterni.
sânul era tot acolo
plin de lapte de stele.
trăiam să trăiesc.
iubirea era lege fundamentală
atunci am venit iar aici
pentru ultima oară.
12 04 2012
Ștefan Oană
Comentarii
Multumesc cu mare, mare drag!!!
si pentru ultima data
privesc secundele cum trec
asa,
ca un dute-vine
dand rotocol alergand in virtutea inertie
doar sa treaca
uitand iubirea ca lege fundamentala de inventat viitorul
a cata oara renascand...daruire absoluta
din nou prin nou in noi
frumos scrii, frumos, frumos din adevar profund!