iarna se zvârcolește-n convulsii
pe drumul de țară
zăpada pe dealuri se prelinge
pe lângă garduri
ca o femeie ușoară
vântul își schimbă cureaua de ghimpi
din biciu-i de gheață
cu una mai acătării
din frunze de orhidee
cusută cu ață
ai putea zice că a venit primăvara
îmi șoptește de-alături iubita mea
Lăcrămioara
doar ceasul neîntors
de pe masă se strămbă
face-o grimasă
amară
încordați-mă dracului
odată
și dați drumul timpului ăsta
înțepenit într-o rotiță dințată
afară!
Dualitate
În viața fiecăruia
trebuie să existe
întodeauna două lucruri
măcar două
nu se poate altfel
un singur lucru
e prea puțin
fiecare lucru
se sprijină pe alt lucru
omul se sprijină pe alt om
nu poți străbate drumul vieții
singur
adesea e dificil să alegi
chiar și între două lucruri
nici să zbori nu poți
fără două aripi
la fel de greu e să iubești
doar cu o inimă...
-->
Comentarii
Mulțumesc!
singur
adesea e dificil să alegi
chiar și între două lucruri
nici să zbori nu poți
fără două aripi
la fel de greu e să iubești
doar cu o inimă...
E greu să iubeşti c-o inimă, dar nu imposibil, şi asta e important.
Mulțumesc, Aurelia!