în templul limbii române
intru în templul limbii române ca un mare preot,
vreau să culeg psalmii dulci din mierea ei,
singur într-un altar de vise, cădelnițez o liturghie,
cu pâinea și vinul din vechile potire vă hrănesc,
veniți cuvinte după mine, fagurii mei blânzi,
din dacicele rune scrise cu sânge pe pereți de stei,
veniți să-naripesc stelarele voastre lumini,
veniți din cronici, din letopiseți și Dosoftei ,
veniți din doină, din lacrimi, din plugul vostru sfânt,
veniți din cer și din pământ, din cimitirele păgâne,
treceți prin vântul ce-nfășoară templul răstignit
veniți acasă, aveți deschisă ușa la intreare,
voi sunteți izvorul pur, crescut din jalea mea,
un grai născut din fericire și durere,
peste vatră, peste neam, peste văzduhul Carpaților,
roi izgonit din ceara de matcă prin nămoluri de aur,
din horele bunicilor și din curățenia fecioarelor,
un imn sunteți, cuvintele mele dragi, încrustat în veșnicie,
căci a iubi-iubire e magia voastră ,
verbul care ne-a născut dulcea limbă românească.
sâmbătă, 30 august 2014
-->
Comentarii
Multe multumiri distinsilor mei cititori.
Frumoase versuri!
Foarte frumos! Admiratie!