Năzuinţă

 

 

Noaptea

 

îmi plimbam trupul

pe ţărmul apei

şi priveam cerul.

 

Sufletul

 

îmi era deja

la steaua

ce-mi lumina drumul.

 

Mintea

 

născocea poteci

să mi-l ajungă.

 

Gândeam

că la prima cotitură

 

dintre apă şi cer,

voi ajunge

la totul din mine

 

şi alergam,

 

alergam

şi nu mă întrebam

de ce valurile mării,

înghiţeau nisipul

 

şi era tot mai mult,

mai lungă

cărarea pană

 

o să-mi las trupul

şi o să alerg cu gândul

 

să-mi ating

 

steaua.   

 

 

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->