Afară
Grădina nopţii clipeşte supus
Când cerul întoarce faţada lumii.
Doar luna nu se lasă dusă,
Cu pasu-n plutire argintu-şi desface
Palidă la capătul distanţei
Dintre apus şi zori.
Mai are un suflet de luat
Sau poate nu şi-a rotit încă privirea
Peste umbrele luminii.
Camera îşi desface conturul aţipit…
Privesc tăcerea plină de tine
În indiferenta retină a oglinzii,
Liniştea dintre două gânduri
Adoarme cuvintele
Ameţite de ispita somnului.
Doar unul singur tresare
În adâncul unei tomnatice primăveri
Cu chipul iubirii, al tău în mâini.
Strălucirea unei priviri,
A unui fior, a unui zâmbet
Mă învăluie…
Palpabilă prezenţă!
Îţi simt respiraţia,
Rupându-se sonoră
În ritmul inimii mele
Prins în puterea iubirii tale.
Revarsă atât viaţă în fiecare chemare
Încă mai putem iubi
Încă mai putem trăi
Zborul păsărilor perechi
Încă mai putem….
-->
Comentarii
Frumoase versuri!