închinare
ce frumos ard sânii tăi
în odaia care-alunecă-n noapte,
parc-ar fi două vâlvătăi
ce se sting cu săruturi în șoapte.
sub aceste două comori,
bate tainic ceva nevăzut,
galbeni de aur, sunători,
într-o inimă dragă de lut.
între cearceafuri ești un lujer
ce te ridici de la pământ,
din nouri grei ca și un fulger,
ca o furtună, ca un vânt.
ca și o scoică-n marea mare
vei fi a mea pe veci cu totul,
o dulce, tu, fermecătoare,
precum e fluturul cu codrul.
vineri, 1 martie 2013
-->
Comentarii