Închisoarea în care mă aflu
nu are ferestre cu zăbrele, nici gardieni
are doar camere libere şi singurătate,
dacă te gândeşti,
are atâta libertate câtă nu-ţi trebuie.
De fapt pleci dimineaţa şi vii seara obosit,
te inchizi în tine, dormi
şi tot aşa fără sens.
Nici n-ai timp să-ţi cauţi o colegă de cameră
iar dacă găseşti
mare lucru nu se schimbă.
Faci din când în când dragoste protejată,
respiri acelaşi aer,
fiecare la un calculator
îşi caută prieteni virtuali.
Într-un târziu constaţi că s-a scurs timpul
şi nu te mai recunoşti,
în tine stă închis altcineva.

Comentarii