Îndemn

Îndemn 

Oprește,vântul iernii, iubito pentru-o clipă
și ascultă al meu suflet, ce-i plin de întrebări,
la marginea de gând, mi-e visul și-o aripă,
nu ne mai cresc tulpini, nu se mai nasc nici mări.

Nevoie am, iubire, de valurile-ți vise,
când răsăreai păduri în toamna mea din gând,
pe cerul vieții mele cu zările deschise,
m-ai izbucnit vulcan, o Etna, fumegând.

Oprește-te și tu,că minile-s flămânde,
de finta ta cea sfântă,din raza veșniciei
și simte-mi și iubirea și visul ce pătrunde,
lumină împletită, în dorul sfânt al gliei.

Eu te iubesc și zbor și ziuă și-asfințit,
sădită-n mine ești și deopotrivă gândul,
ce-mi poartă poezia, ca fluviu nesfârșit,
să te rostesc poem,iubindu-ți infinitul.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Ioan Muntean a postat o postare pe blog
Acum 54 minute
pagini de iasomie (cybersonet CMXXXIX) prin Cronopedia
Acum 54 minute
Ioan Muntean a postat o postare pe blog
1 oră în urmă
Primăvara de aur pe colinele din Ghenizaret prin Cronopedia
1 oră în urmă
Mai Mult…
-->