Îndemn
Întinde-mi o mână, cuvântul de seară,
din grații ce zbori, rostindu-mi ecoul,
sărutându-mi o clipă, ce începe să doară,
când șoimul pe cer, îmi scrie zeroul.
Mi-ești gândul cel aprig din visul șuvoi,
cuvântul stăpân,consoane supușii,
lumini ce se-aprind în visul cu noi,
sau ruga desculță, un gând...taina ușii.
Deschide-o iubire, la malul de mări,
ca poartă a Sărutului, ca unicul dar,
când păsări se duc, ca vise în zări,
la stânca din mare...în pas Gibraltar.
Întinde-ți cuvântul, sărut sfânt pe buze,
cu palma sfielnic ținută pe piept,
sub vorba ce încalcă, niște legi mai confuze,
cu iubirea de taină și cu pulsul alert !
Și dă-mi dacă poți un sfânt răsărit,
sub freamătul toamnei cu frunze dospite,
un tropot de cai, spre un vis mult dorit,
când cerbul bătrân, bate-ușor din copite !
-->
Comentarii
Foarte frumos!
Multumesc din suflet!
Sarut mainile !
Și dă-mi dacă poți un sfânt răsărit,
sub freamătul toamnei cu frunze dospite,
un tropot de cai, spre un vis mult dorit,
când cerbul bătrân, bate-ușor din copite !-RE-VE-REN-ŢĂ!