Îndemn
(GV)
Acoperă-mi cu trupul tău visarea,
cât Dumnezeu în noi încă mai plouă
şi pune-mi aşternut pădurea, zarea,
sau fii câmpia mea, în verde-rouă !
Rugina nu mi-o pune văl,
doar cerul lasă-l încă neînvelit,
probând nuanţe când mă spăl,
cu răul tău, din vadul meu găsit !
Port ruga mea în doruri nostalgii,
cu mâna mea îmi caut vindecarea,
azi mi-au rămas cuvinte aurii,
a desfrunzirii mele-n dor ... cărarea.
Aş vrea să înveţi că nu sfârşitul,
e calea ce ne-aduce înapoi,
chiar dacă-ascundem infinitul,
răspunsul îl găsim, iubire-n noi.
Acoperă-mi cu trupul tău visarea
şi timpul umbre scutură-l mirări,
să-mi pui ca aşternut pădurea...zarea
din clipa toamnei, săli de aşteptări !

Comentarii