Am îmbrăcat Timpul cu mătăsuri,

l-am fardat cum doar o femeie ştie

să-şi ascundă neîmplinirile sub pudra speranţei.

Îmbrăţişează-mă şi nu-mi spune

despre asfinţitul iubirii şi despre răsăritul sfârşitului,

îndulceşte-mi adevărul, Timpule!

dincolo de mine se ceartă orele,

a îngheţat sărutul la Poarta Aşteptării,

se despletesc secundele în sterlici de-argint.

Cuprinde-mi sufletul, Timpule!

cu amândouă braţele

şi uneşte-l cu sărutarea ploii

ce-a bătătorit cărarea spre mâine.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->