Doar florile mai aduna
lumina!
Tristetea e gri,
lacrima incolora,
timpul e fum si cenusa-i uitata,
omul, neant.
Neant, viata toata!
Gandul e rosu
cum rosie-i zarea!
Albastru rasare uneori, cerul.
Sangele cheama la el
departarea.
Ghici-vom vreodata luminii,
misterul?
Samanta
in galben s-a-nvesmantat.
Embrioni verzi
mai germineaza pamantul.
Istoria lumii s-a tot repetat
si-n toate acestea,
suveran e Cuvantul!
Comentarii