Necuminţenia întrebărilor

Un gând miroase a vanitate

prin văpaia de sub tâmple

urcă în limpezimea oglinzilor

matuită de necuminţenia întrebărilor

nimic nu este spus

doar arome palide trec

dincolo de zid într-un tipar

foşnesc umbrele celor adăpostiţi în mine

croindu-mi destinul    

ceva  mereu  rămâne ascuns

pe fragilul hotar dintre lumină şi întuneric

se împarte nimicul

între plecări şi naşteri

pământ  adunat din fiecare prohod

pentru un alt botez

o nouă veche zidire

ţărână gânditoare

lăcustă flămândă

devorează mişcarea eternă a luminii

în pântecul timpului

★
★
★
★
★
Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

  • Doamna, Agafia, am recitit de patru ori acest poem, in aceasta dimineata si de fiecare data, parca mai descopeream cate ceva si mai profund si mai de tinut minte.

    Va multumesc pentru aceasta placere!

  • Frumoase versuri!

Acest răspuns a fost șters.
-->