Un gând miroase a vanitate
prin văpaia de sub tâmple
urcă în limpezimea oglinzilor
matuită de necuminţenia întrebărilor
nimic nu este spus
doar arome palide trec
dincolo de zid într-un tipar
foşnesc umbrele celor adăpostiţi în mine
croindu-mi destinul
ceva mereu rămâne ascuns
pe fragilul hotar dintre lumină şi întuneric
se împarte nimicul
între plecări şi naşteri
pământ adunat din fiecare prohod
pentru un alt botez
o nouă veche zidire
ţărână gânditoare
lăcustă flămândă
devorează mişcarea eternă a luminii
în pântecul timpului

Comentarii
Doamna, Agafia, am recitit de patru ori acest poem, in aceasta dimineata si de fiecare data, parca mai descopeream cate ceva si mai profund si mai de tinut minte.
Va multumesc pentru aceasta placere!
Frumoase versuri!