Necuvintele au biruit cuvintele
ce s-au aşezat răbdătoare pe umărul iernii
cernit de timpuri rupte din alte timpuri.
Sângerează viaţa pe-o petală uscată de măr
de cealaltă parte amurgul dansează
inima cuvantului se zbate neputincioasă
aproape de altarul nopţii,
păşesc steaua necuvântului
piatra dură a sufletului lasă
urme adânci în cuvânt,
se desprinde o parte din trupul necuvintelor,
aleargă pe dealul prezentului
şi-l loveşte fără milă
şi-l muşcă cu o cruzime dulceagă
Doamne! Necuvantul e ora cuvântului?
-->
Comentarii
un mesaj profund, infiorator, minunat!