Nedezvăluite contururi

Mi-a plecat femeia din cuvinte, sunt îngândurat,
bate crivăţul prin oase, se agită singurătatea.
Pe malurile cerului vin anotimpuri de ceaţă,
soarele se vede mai rar şi păsările-mi sunt speriate.
Mă voi odihni în durerea frigului, orizontul
se va apropia şi mai mult de pământ,
nopţile de nesomn vor citi în poemele mele
nedezvăluite contururi şi umbre se vor naşte.
Ploile vor şubrezi oasele copacilor,
cu ramuri îmi vor bate-n geam la ferestre,
frunzele acelea verzi din primăvara lor
numai revin cu acelaşi anotimp în viaţa omului
şi mă mângâi în van cu iubirea femeii
rătăcită prin poeme.

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
Ioan Muntean a apreciat postarea de pe blogul Ioan Muntean frig interior (cybersonet DVII)
Acum 11 ore
postarea de blog a lui Ioan Muntean a fost prezentată
Acum 11 ore
frig interior (cybersonet DVII) prin Cronopedia
Acum 11 ore
Ioan Muntean a comentat la postarea de pe blogul Ioan Muntean belly dance (cybersonet DVI)
Acum 12 ore
Mai Mult…
-->