Mi-a plecat femeia din cuvinte, sunt îngândurat,
bate crivăţul prin oase, se agită singurătatea.
Pe malurile cerului vin anotimpuri de ceaţă,
soarele se vede mai rar şi păsările-mi sunt speriate.
Mă voi odihni în durerea frigului, orizontul
se va apropia şi mai mult de pământ,
nopţile de nesomn vor citi în poemele mele
nedezvăluite contururi şi umbre se vor naşte.
Ploile vor şubrezi oasele copacilor,
cu ramuri îmi vor bate-n geam la ferestre,
frunzele acelea verzi din primăvara lor
numai revin cu acelaşi anotimp în viaţa omului
şi mă mângâi în van cu iubirea femeii
rătăcită prin poeme.
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Numărul zero
Numărul zero este un număr cu soț sau este un număr fără soț?
Citeste mai mult…
Vizualizări: 23
-->
Comentarii
... femeia rătăcită prin poeme...