Florile pe geamuri iarna le pictează
Fără milă gerul mușcă din pereți
Nemilosul crivăț ridicând nămeți
Peste gardul curții, case-ndepărtează.
La conacul mare iese fum pe coş
Geamuri luminate, muzică răsună,
Masa-i încărcată cu mâncare bună
L-aşteaptă cu toții bucuroși pe Moş!
În micul bordei bezna e stăpână
Se-aud doar suspine dârdâieli de frig
Copiii sub cergă adunați covrig
"Mamă ne e foame" unul pe-altu-ngână...
Lacrimi se înnoadă-n colțul de basma
O durere surdă inima străpunge
Unde-i sărăcie necazul împunge
Lovește amarnic dur ca o cazma.
Bogat huzureşte-n casă la căldură
Burta-i ghiftuită și are de toate
Săracul adună până nu mai poate
Doar nefericire-n a lui bătătură.
Unde-i sărăcie nu e sărbătoare
E doar lupta de-azi pentr-o zi de mâine
Pentr-un lemn în sobă și-o bucat' de pâine
Unde-i sărăcie viața însăși doare...
Florile pe geam iarna își pictează
Iar nămeți ridică ochiul să nu treacă
Din casa bogată la casa săracă
Ș-oamenii de oameni îi-nstrăinează
de Gabriela Mimi Boroianu
02.01.2014
-->
Comentarii
adevăr rosteşti, Mimi!
Cat adevar! Felicitari!
Lecturat cu mult drag. Foarte frumos!