Negocierea aşteptării

 

Urc treptele şi nu le urc ca să cobor.

 

Le urc în timpul coborârii mele, la cer. Nici

când stau, pe banca noastră, tată, nu stau.

 

Cobor în urcuşul meu, din clipa ce stă să vină

cu şoaptele prinse la ureche, perechi de cireşe de mai.

 

Mai negociez aşteptarea de putred, dulce-amărui, să le schimb

cu vişinele din locul în care plătesc de acum o viaţă, când totul,

 

când noi eram un întreg – eu, tu şi sufletul.       

 

 

07.05.2015, ora 15,00’

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->