Nel mezzo del cammin

 

 

Când noaptea se dilată-n insomnie,

disloc iluzii

mâna-n mâna cu tăcerea şi mânia.

Drumul pe care trec,

umilă şi trufaşă,

deopotrivă cu amăgirea,

păşeşte singur;

coboară, urcă, freamătă

speranţe…gânduri… iubiri…

iar eu lacomă

adun  cercuri

între teluric şi lumină

să mă conturez,

până când o altă dimineaţă

sprintenă şi sonoră

se caţără în ochiul

ce strigă lacom

ţărâna şi lumea

şi-o altă noapte

îşi  adânceşte   rugăciunile

cu-n ochi prins de păsări şi altul de lut

 

 

Voturi 0
Trimiteți-mi un e-mail când oamenii își lasă comentariile –

Trebuie să fii membru al Cronopedia ​​pentru a adăuga comentarii!

Înscrieți-vă Cronopedia

Comentarii

Acest răspuns a fost șters.
-->